Mai sunt 2 zile pana pe 25 decembrie si cu totii asteptam Craciunul: ma uit pe fereastra, ma uit in sufletul meu si parca ceva nu este in regula: afara nu vad decat o multime de agitatie Bucuresteana, nici un pic de zapada si parca si eu vad totul cu alti ochii: cred ca varsta este de vina.
Ma intorc usor in timp si imi amintesc o astfel de zi cu aproximativ 20 ani in urma - oare de ce atunci spuneam "vreau sa fiu mare"? Era totul atat de frumos, grijile nu erau aceleasi si mai mult ca sigur atunci de-abia l-as fi asteptat pe Mosu' si ardeam de nerabdare sa aflu oare ce imi va aduce. Copii nu erau atat de pretentiosi, sau poate eu nu eram, dar din ce imi amintesc cu totii ne bucuram pentru lucruri mult mai marunte...
De cele mai multe ori in aceasta perioada eram plecat la bunici, simteam sarbatorile din plin, ne bucuram de imensa cantitate de zapada si nu paraseam partia decat dupa ce bunica trebuia sa ma ia cu forta sa imi schimbe hainele ude fleasca si sa ma oblige sa mai si mananc. Mai mult tarat de mana, ma uitam inapoi catre ceilalti copii, spunandu-le ca revin imediat...
Oare cum ar fi sa mai intreb "oare exista Mos Craciun?". Multi dintre noi mai mult ca sigur ar raspunde "Nu", posibil si eu, dar ar trebui sa realizam faptul ca Mos Craciun traieste in fiecare din noi... Depinde numai de noi daca ii dam voie sa se arate sau nu: cu siguranta nu ar fi foarte dificil pentru nici unul dintre noi sa descreteasca fruntea, sa zambeasca sau chiar sa rada copios din orice tampenie...
Asadar lasati toate tristetile si gandurile negre in urma, priviti catre cei dragi (prieteni si familie), bucurativa de clipele petrecute alaturi de ei si daca va veti simti bine facand acest lucru, nu spuneti pe 2 ianuarie "Ehhhh... s-a terminat!" ci continuati sa ganditi si sa va comportati in acelasi fel - cu siguranta lumea va fi mai buna!
Craciun fericit!
Oare cum ar fi sa mai intreb "oare exista Mos Craciun?". Multi dintre noi mai mult ca sigur ar raspunde "Nu", posibil si eu, dar ar trebui sa realizam faptul ca Mos Craciun traieste in fiecare din noi... Depinde numai de noi daca ii dam voie sa se arate sau nu: cu siguranta nu ar fi foarte dificil pentru nici unul dintre noi sa descreteasca fruntea, sa zambeasca sau chiar sa rada copios din orice tampenie...
Asadar lasati toate tristetile si gandurile negre in urma, priviti catre cei dragi (prieteni si familie), bucurativa de clipele petrecute alaturi de ei si daca va veti simti bine facand acest lucru, nu spuneti pe 2 ianuarie "Ehhhh... s-a terminat!" ci continuati sa ganditi si sa va comportati in acelasi fel - cu siguranta lumea va fi mai buna!
Craciun fericit!
23 dec 2011
